Descriere
Un orologiu de nisip
Romanul “Orologiul de nisip”, scris de Petre Rău, începe cu deznodământul. Este, deci, un roman concluziv, care prefigurează o finalitate: experienţa (cvasi)mistică prin care trece eroina. Este, de fapt, o experienţă spirituală, din familia celor afective, pe care le trăiesc aproape toţi marii eroi de roman ai lumii. Fără prea multe excepţii. De la prinţul Mîşkin la Alioşa Karamazov, de la domnul K. din Kafka la personajele lui Hemingway sau Faulkner. Numai că, sigur, această experienţă este aşezată şi netezită altfel.
Metafora titlului este una care pare decupată din BORGES. Pe mine mă trimite direct cu gândul la o... CARTE DE NISIP. În fond, chiar şi CLEPSIDRA ce e? Decât o CARTE DE NISIP, un OROLOGIU DE NISIP. Asta dacă ştii / ai răbdare să citeşti fiecare fir de nisip, fiecare frază de pe nisip, acolo unde se scriu, mai cu seamă, jurămintele de dragoste!
Petre Rău, ca prozator, el-însuşi, este genul care îşi propune mize mari. Spuneam că este o personalitate plurifaţetată (la o lansare a sa de carte!). Şi un scriitor compozit. Spun asta deoarece nu pot zice, repede luat, că Petre Rău este doar prozator, poet, romancier, matematician de forţă, calculatorist, cibernetist sau informatician, deşi e cam toate acestea deodată. Are o minte foarte organizată. Mintea sa funcţionează pe structuri, module, volute. Este un terestru care a prins simţul imponderabilului. Deocamdată, prea terestru. Deocamdată, încă mai are în a deprinde iscusinţa construcţiei, dar viteza cu care înaintează este mulţumitoare. Nu degeaba cea mai bună carte a sa de până acum este una de eseu: DE LINGUA UNIVERSALIS. El este şi autorul unor studii foarte interesante şi personale despre poezia lui Ion Barbu (ah, matematicienii între ei: era să zic barbilienii între ei!...) şi (chiar), surpriză poate, Eminescu. Eseul său despre Ion Barbu/Dan Barbilian porneşte - şi se referă - la descântec. Căci arta este şi magie, şi descântec, precum există şi artă sacră, ceea ce mi-am propus şi eu să fac: aşa că îl înţeleg, astfel, mai bine, pe omul din faţa mea, cel despre care vă şi vorbesc.
Toate acestea se întâmplă pentru că Petre Rău este un om plurivalent, foarte înzestrat, diversificat, stratificat. Acum, la maturitate, îşi poate da întreaga sa măsură, căci proza, mai ales ea, este o operă de maturitate.
Revenind la ”Orologiul de nisip”, ea, cartea, caută un destin pentru fiecare dintre personajele sale. Le aşează acolo unde le e locul, dacă nu cumva le-a şi aşezat viaţa mai înainte. Romanul este o ţesătură de micelii sociale şi, deopotrivă, sentimentale. Firele care mişcă naraţiunea sunt, mai degrabă, afective. Toţi suntem, implacabil, sub mecanica acestui ”orologiu de nisip”, brav şi neînduplecat malaxor al oaselor noastre. Este doar o aproximare a ceea ce va fi, pe viitor, opera lui Petre Rău. Îi urez să se ridice la înălţimea numelui literar pe care îl poartă!
Mihail Gălăţanu