Descriere
O poezie a cunoașterii
Un titlu cu o dublă semnificație
În noul său volum, ÎNDRĂGOSTIREA DE ZMEU, pe care l-a pregătit, cu răbdare, șapte ani de zile, Petre Rău se arată un surfer al poeziei. Plutește pe deasupra apelor, consemnând evenimente istorice (nașterea sa pe când tătucul Stalin tocmai murea!), dar dovedește că știe și lecția epicului.
Cu alte cuvinte, o evoluție vădită există. Din capul locului trebuie spus că o autocenzură mai drastică nu i-ar strica deloc. Pe el, însă, îl dă lirismul afară din casă mai mereu, acesta este motivul pentru care este și debordant, supune cititorul la un efort de înțelegere. Și este aplecat spre a povesti în poezie, ceea ce, ca simplu fapt de tehnică, nu strică, ba dimpotrivă, asigură cursivitate discursului liric, care nu mai este la fel de lapidar și fulgurant.
Călătoria aeriană, în bătaia vieții
Îndrăgostirea de zmeu poate avea o dublă semnificație. Prima ar fi o îndrăgostire de zmeul care, pată de hârtie, zboară prin aer, simbolizând atât călătoria aeriană cât și rătăcirea, uneori chiar cea fără voie, în bătaia vieții/călătoria noastră existențială, profundă - iar nu o călătorie neînsemnată.
A doua semnificație ar putea ține și de îndrăgostirea de zmeul poveștilor, povestaș/povestitor sau geniul malefic (maleficarum), căci - știut este - zmeul, în basme, este o entitate care îl pune la încercare pe Făt-Frumosul care suntem/sau în care ne proiectăm.
Pe jumătate zmeu, pe jumătate Făt-Frumos
Acum, însă, în anul de grație 2015, Petre Rău (ontologic vorbind, rău, dar bun, zmeu dar și făt-frumos :), totodată, în aceeași piele!), nu mai riscă să fie ars pe rugurile oricărei intoleranțe (fie ea și stilistică). Și, oricum ar fi, semnificația este figurată, dar - atrag atenția - și cognitivă, pentru că poezia de față este una a cunoașterii.
Dacă veți întâlni, printre titlurile cărții, leme, teoreme și axiome, ar fi bine să nu uitați că autorul este un matematician, iar nu unul oarecare, ci chiar unul de forță. A făcut carieră în matematici, câștigându-și, cu asta, și existența.
Precedente de luat în calcul
Nu că precedente nu ar exista în literatura română, ba încă mai multe; ar fi suficient să amintesc măcar două: iar aici îl amintesc pe Solomon Marcus, ori, ceva mai celebru, pe Dan Barbilian/Ion Barbu.
Așadar, Petre Rău urmează, în acest sens, o cale deja prefigurată de nume ilustre din generația anterioară.
Lumea este numai o ipoteză sau o teoremă care abia așteaptă să fie demonstrată, sub semnul lui unu, acel unu ceresc, al divinității.
Nostalgii ale copilăriei
Dincolo de armătura matematică, stau subtile și gingașe rostiri, adresate mamei, tatălui sau Nicoreștiului natal, toposul natal îl alătură altor colegi de generație.
Mai mult, toposul devine, de-a dreptul, o temă recurentă, la care converg ecouri din mai multe poeme.
Spiritul locului, așadar, adie prin toate acestea.
În spirit metafizic
Dar, în operă, mai adie și un spirit metafizic, abstract. Căci, în poezie, lui Petre Rău îi place să se interogheze asupra marilor probleme existențiale, despre care vorbește pe înțeles, spre a-l pricepe - și nicidecum cu un spirit abscons, ermetic, propriu în genere matematicienilor, despre care se spune că au o minte abstractă prin excelență. El, deci, ne vorbește pe înțeles, spre a-l putea pricepe.
Universul său, ca și al nostru, e conturat din iubire, de aceea, din loc în loc, vom întâlni și niște poeme de dragoste bine conturate.
Petre Rău este nerăbdător să ne spună, ceea ce e bine, dar, uneori, poate că și rău, explicând tensiunea și torentul liric al poemului. De aceea, fluxul poematic vine ca o avalanșă copleșitoare - și cuceritoare, în același timp. Partea bună a lucrurilor este că are suflu, iar asta îl îndeamnă la scris.
Semn că harul, atât cât este el, încă nu s-a epuizat.
Mihail GĂLĂȚANU
București - 23 iunie 2015